Ce spun clienții noștri

Oamenii apelează la psiholog prin cunoștințe și referințe, ca și la dentist. Aceștia pun întrebări precum: „Te-a durut? Ți-a rezolvat problema? Ești mulțumit de munca lui?”

››› ‹‹‹
Află ce spun clienții noștrii pe forum și pune o intrebare sau spune-ți parerea

Vlad, 34 de ani, Pitesti

"Cred că ar fi un moment bun să evaluez experiența mea cu acest program de psihoterapie după cele 17 ședințe.

În primul rând, să mă prezint: mă numesc Vlad, sunt căsătorit de 6 ani și am doi copii (băieți, de 2 și 4 ani).

Pe 11 februarie 2011 mă grăbeam spre serviciu. Starea de rău m-a cuprins încă din parcare, însă când am intrat în birou am crezut că voi cădea din picioare. Camera se învârtea cu mine și parcă eram într-o altă lume. Era pentru prima dată în viața mea când mă simțeam așa, astfel încât frica a fost pe măsură.

Timp de 3 luni mi-am făcut nenumărate analize. Eram atât de îngrijorat, încât nu mai reușeam să adorm și, în scurt timp, m-am transformat într-un schelet ambulant. Și acum, când mă gândesc la perioada aceea, mă trec puțin fiorii.

Într-un final am ajuns și la psihiatru, care mi-a recomandat Cipralex și Anxiar. O combinație deloc plăcută și pot spune că, în primele trei săptămâni, soția mă convingea cu greu să îmi iau pastilele. M-am mai simțit puțin mai bine datorită lor, însă după trei luni am refuzat să le mai iau. Simțeam că iau otravă.

Am apelat și la psihoterapie, însă vorbeam prea puțin despre cum mă simțeam și prea mult, fără folos, despre copilăria mea, unde eu nu cred că am găsit ceva relevant. În cele din urmă, am renunțat după două luni, fără niciun rezultat.

Eram în continuare permanent încordat și trăiam cu frica să nu mi se facă rău. Îmi luam tensiunea chiar și la serviciu, uneori de patru sau cinci ori pe zi. Nodul din gât era permanent, iar de foarte mult timp nu mai urcasem într-un lift.

Mă simt bine că pot scrie acum despre toate acestea, însă nu vreau să vă plictisesc.

Am început terapia pe Gândește Sănătos pe 27 noiembrie. Cu scepticism...

Mă gândeam că, dacă terapia în cabinet nu m-a ajutat deloc, cea online nu îmi oferea prea multe motive de speranță.

Totuși, am fost surprins să înțeleg o mare parte din ceea ce mi se întâmpla încă din ședințele a doua și a treia. Așa că am decis să continui.

Cum mă simt acum?

Nu mi-am mai luat tensiunea de cinci zile, ceea ce pentru mine este o mare realizare.

Dorm aproximativ șase ore pe noapte, lucru care, din nou, este foarte important pentru mine.

Nu mai cred că un atac de panică îmi poate face rău și, în ultima perioadă, am avut doar câteva stări ușoare de panică, care au trecut în unul-două minute. În plus, nu mai apar zilnic.

Soția mi-a spus că m-a văzut râzând din toată inima sâmbătă, când eram cu prietenii, și m-a întrebat dacă m-am prefăcut, pentru că nu mă mai văzuse așa de aproape un an. 🙂

Nu m-am prefăcut. Și este bine să îmi reamintesc cum este să râzi cu adevărat.

Este adevărat că mai am de lucru, însă este clar că sunt pe drumul cel bun.

Sincer, nu aș mai fi crezut vreodată că îmi pot reveni din starea în care eram.

Acum sunt convins că voi reuși.

Singura parte negativă a acestui program, care îmi creează o mică frustrare, este faptul că în weekend nu primesc răspunsuri de la psihologul care mă îndrumă. Mi-ar fi plăcut să existe această posibilitate și în weekend, mai ales că atunci am și mai mult timp liber.

Mulțumesc din suflet psihologului Roxana Dinu, care are grijă în fiecare zi să îmi răspundă la exerciții, la întrebări și să mă îndrume.

Totodată, îi mulțumesc și domnului psiholog Gabriel Dinu pentru ideea de a crea un astfel de program.

Vă voi ține la curent cu evoluția mea și sunt convins că voi reveni cu și mai multe vești bune!"

"Cred că ar fi un moment bun să evaluez experiența mea cu acest program de psihoterapie după cele 17 ședințe. În primul rând, să mă prezint: mă numesc Vlad, sunt căsătorit de 6 ani și am doi copii (băieți, de 2 și 4 ani). Pe 11 februarie 2011 mă grăbeam ...

Adi, 29 ani, Bucuresti

"Povestea mea a început în urmă cu 3 ani, când, în urma unui diagnostic greșit, am început să am un sentiment permanent de teamă și niște stări tare ciudate. Nu mai puteam mânca, nu mai puteam dormi, aveam stări de amețeală, eram tot timpul în tensiune, simțeam o neliniște interioară, aveam dureri de cap, senzația că îmi pierd controlul și că urmează să mi se întâmple ceva rău. În plus, mă confruntam permanent cu o stare de oboseală nejustificată.

Într-un final, am mers la un psihiatru, care mi-a pus diagnosticul de depresie mixtă și tulburare anxioasă. Am primit un tratament pe care l-am urmat timp de mai bine de un an. În această perioadă, stările mele s-au mai ameliorat, însă nu au dispărut complet. Ca să nu mai vorbesc despre efectele adverse ale tratamentului și despre dependența pe care o simțeam atunci când am hotărât să îl întrerup.

Acum, după ședințele de psihoterapie făcute împreună cu doamna Roxana Dinu, am început să mă simt din ce în ce mai bine. Stările acelea ciudate au scăzut în intensitate și au început să dispară, oboseala nejustificată a dispărut, simt că am preluat din nou controlul asupra vieții mele și, cel mai important, am început să simt din nou bucuria de a trăi.

Pentru toți cei care se confruntă cu astfel de probleme, o recomand din suflet pe doamna Roxana. În primul rând, este un om minunat, iar în al doilea rând, este un psiholog de excepție.

Pe această cale țin să îi mulțumesc încă o dată doamnei Roxana pentru tot ajutorul oferit. Practic, mi-ați redat pofta de viață.

Vă mulțumesc!"

"Povestea mea a început în urmă cu 3 ani, când, în urma unui diagnostic greșit, am început să am un sentiment permanent de teamă și niște stări tare ciudate. Nu mai puteam mânca, nu mai puteam dormi, aveam stări de amețeală, eram tot timpul în tensiune, simțeam o neliniște interioară, ...

Raluca, 34 de ani, Bucuresti

"Vă felicit pentru această idee!

Poate veți reuși ca aceste lecții să devină permanente, deoarece foarte mulți oameni – de fapt, aproape oricine – au nevoie, la un moment dat, de consiliere. Trebuie doar să aibă curajul să recunoască acest lucru.

De asemenea, temele ar putea fi foarte diverse. De exemplu, ați putea crea programe de consiliere pentru persoanele care au copii sau intenționează să devină părinți, astfel încât să fie mai bine pregătite pentru acest rol și să beneficieze de îndrumare încă de la început.

Vă mulțumesc și vă doresc mult succes în continuare!"

"Vă felicit pentru această idee! Poate veți reuși ca aceste lecții să devină permanente, deoarece foarte mulți oameni – de fapt, aproape oricine – au nevoie, la un moment dat, de consiliere. Trebuie doar să aibă curajul să recunoască acest lucru. De asemenea, temele ar putea fi foarte diverse. De ...

Anemona, 20 ani, Constanta

"Bună tuturor!

M-am hotărât să vă împărtășesc din experiența mea legată de anxietate, atacurile de panică și agorafobie.

Toate acestea au început cu mult timp în urmă, mai exact acum 16 ani. Totul a pornit de la niște palpitații. Cum nu le găseam explicația, s-a instalat panica și am ajuns la Urgență. Medicul mi-a spus că sunt doar foarte stresată și că totul se va rezolva cu niște pastile antistres. Din păcate, nu a fost așa. După câteva zile, stările mele au revenit cu și mai mare intensitate.

Am trăit astfel aproape doi ani, până când am luat singură hotărârea să merg la psiholog. Știam, simțeam că ceva nu este în regulă cu mine. Cei din familie nu prea au fost de acord, însă eu am mers mai departe, gândindu-mă că mă voi simți mult mai bine.

Am făcut doar câteva ședințe de terapie și am urmat un tratament cu Anafranil. A fost bine pe moment, însă mai degrabă datorită medicației și nu psihologului, care îmi interzicea să mă uit la televizor, îmi spunea să evit locurile în care aș putea să mă simt rău și îmi dădea tot felul de recomandări ciudate. Așa că m-am oprit.

Au urmat câțiva ani în care am luat doar tratamente, fără prea mare ajutor, atât timp cât eu nu mai ieșeam din casă, nu mai mergeam la cursuri, nu mai voiam să stau singură, tremuram, aveam o stare de neliniște foarte, foarte neplăcută, nu mai dormeam noaptea, făceam ture prin casă, iar ziua îmi făceam unghiile doar ca noaptea să mi le rod.

Credeți-mă, am trecut prin niște stări foarte neplăcute și dureroase.

Și mai este un lucru care a fost extrem de greu pentru mine: atunci când am rămas însărcinată, din cauza acestor probleme am făcut o întrerupere de sarcină. Uite așa am fost... lipsită de curaj și de încredere în mine și nu am putut merge până la capăt. Neplăcut, nu-i așa?

Așa au trecut mulți ani...

Până în vara aceasta, când, deși eram sub tratament cu Cipralex, am avut o recădere destul de puternică. Au reapărut palpitațiile, anxietatea și atacurile de panică. Nu mai vedeam nicio ieșire.

Atunci am descoperit programul Gândește Sănătos. Am parcurs primele trei ședințe gratuite și mi-au plăcut, însă, chiar și așa, m-am oprit, pentru că eram foarte sceptică și neîncrezătoare.

Și uite așa m-a sunat doamna Irina Paraschiv.

Am vorbit, iar apoi am început terapia.

Prima ședință a avut loc în cabinet și mi-a plăcut foarte mult de Irina. Mi-a oferit acea încredere pe care o pierdusem de mult timp.

Recunosc că eram în continuare sceptică atunci când îmi spunea că anxietatea se tratează, că voi fi bine și că voi învăța să-mi controlez gândurile.

Dar, încet-încet, ședințele cu Irina și lecțiile din program și-au făcut efectul. Am făcut exerciții de expunere, am lucrat ABC-urile, cărora, la început, nu le acordam prea multă încredere.

Acum sunt mult mai bine.

Îmi gestionez gândurile mult mai ușor, nu mai catastrofez tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, sunt mult mai calmă și simt că viața mea este cu adevărat mai bună.

Gândiți-vă că, dacă eu, care eram atât de sceptică și de neîncrezătoare, am reușit să fac aceste schimbări, nu văd de ce nu ați reuși și voi.

Îți mulțumesc pentru tot, Irina! Ești un om deosebit!

Le doresc mult succes tuturor celor care fac parte din acest program!"

"Bună tuturor! M-am hotărât să vă împărtășesc din experiența mea legată de anxietate, atacurile de panică și agorafobie. Toate acestea au început cu mult timp în urmă, mai exact acum 16 ani. Totul a pornit de la niște palpitații. Cum nu le găseam explicația, s-a instalat panica și am ajuns ...

Anonim 19, 19 ani, Bucuresti

"Buna ziua,

În primul rând, aș dori să felicit echipa care a creat acest site, pentru că a realizat un lucru cu adevărat inovator.

De ce spun că este inovator? Sunt multe persoane care consideră că psihoterapia este un lucru despre care nimeni din anturajul lor nu ar trebui să afle. Acest site este perfect pentru astfel de persoane. Gândește Sănătos poate fi accesat în orice moment și de oriunde și oferă soluții rapide și accesibile.

Am făcut această introducere pentru că sunt de-a dreptul fascinat de modul în care am fost ajutat prin intermediul acestei platforme. Ca să nu mai vorbesc despre profesionalismul psihoterapeutului cu care lucrez, doamna Mihaela Stîngă.

Aș dori să precizez că am început psihoterapia în urmă cu doar o lună, însă deja se văd rezultate foarte bune.

De ce spun acest lucru?

În momentul în care am început să folosesc platforma www.gandestesanatos.ro, aveam atacuri de panică și nu reușeam să gestionez gândurile iraționale. Atacurile de panică apăreau aproape săptămânal și trăiam cu o teamă permanentă că aș putea face un șoc anafilactic (am avut anul trecut un șoc anafilactic, iar cauza nu a fost descoperită nici până acum).

După ce am început ședințele cu doamna Mihaela Stîngă, am început să gândesc mai rațional, să îmi analizez gândurile și să le decatastrofez.

Mai am mult de lucrat la modul meu de a gândi, însă simt că sunt pe drumul cel bun și sunt convins că, cu ajutorul platformei Gândește Sănătos, voi reuși să îmi gestionez gândurile și emoțiile într-un mod mult mai sănătos.

Voi recomanda cu mare drag această platformă oricărei persoane care se confruntă cu anxietatea sau cu alte dificultăți emoționale.

Vă mulțumesc!"

"Buna ziua, În primul rând, aș dori să felicit echipa care a creat acest site, pentru că a realizat un lucru cu adevărat inovator. De ce spun că este inovator? Sunt multe persoane care consideră că psihoterapia este un lucru despre care nimeni din anturajul lor nu ar trebui să ...

Oana 1984, 27 de ani, Bucuresti

"Bună ziua,

Numele meu este Bogdan și m-am confruntat și eu cu stări de anxietate și atacuri de panică. Din fericire, am cam terminat cu ele și doresc să vin și eu în ajutorul altor persoane care se confruntă cu anxietatea, măcar printr-un mesaj de încurajare.

Scriu acest mesaj pentru toți cei care trec acum prin ceea ce am trecut și eu sau care, din nefericire, experimentează stări chiar mai dificile decât cele pe care le-am avut eu. O fac pentru că știu cât de ușor pot apărea, la începutul anxietății, frustrările, senzația că nu mai există nicio șansă și convingerea că nu se poate scăpa, sub nicio formă, de această problemă.

Realitatea este că se poate. Însă este nevoie de multă răbdare și, poate, de și mai multă voință. Și, bineînțeles, de ajutorul potrivit.

Eu am început să am aceste stări în vara anului trecut, prin luna august. Simptome clasice, aș spune: tremur, palpitații, frica de a nu-mi pierde controlul, frica de a nu înnebuni, frica de moarte, frica de boală și stări de amețeală. Ambulanțe, drumuri la Urgență... tot tacâmul. 🙂

Evident, nu am mai putut conduce, nu am mai putut ieși singur din casă și îmi era teamă să fac orice activitate care, până în acel moment, fusese ceva absolut banal pentru mine.

După un set complet de analize, în urma cărora am aflat că nu am nicio problemă fizică de sănătate, m-am hotărât să merg de urgență la psiholog. Nu am așteptat nicio secundă și nu sfătuiesc pe nimeni să amâne o astfel de decizie.

Eu consider că este foarte important să apelezi la ajutor de specialitate, chiar dacă există și persoane care au reușit să învingă anxietatea pe cont propriu.

Am ajuns la echipa Gândește Sănătos printr-o coincidență. La vremea aceea îmi petreceam foarte mult timp căutând pe internet informații despre cum aș putea să scap de anxietate. Mi s-a părut un site bine structurat, iar faptul că ofereau și ședințe online a fost un mare avantaj, pentru că în perioada aceea simțeam nevoia să citesc cât mai mult despre problema mea.

M-au programat foarte repede și am început terapia aproape imediat. La început am avut chiar și două ședințe pe săptămână, iar acestea mi-au fost de un real ajutor.

Am avut norocul să fiu programat la un psiholog cu care am comunicat foarte ușor – Andreea Neacșu. M-a ajutat să înțeleg tot ceea ce se întâmpla cu corpul meu, dar mai ales cu mintea mea. Am învățat că este nevoie de curaj și voință pentru a-mi învinge fricile și astfel am reușit să trec peste cea mai grea încercare din viața mea de până atunci.

Am făcut-o cu pași mici, dar siguri.

Nu o să mint: uneori mai am stări de anxietate. Însă este cu totul și cu totul altceva. Ca intensitate, aș spune că sunt la doar 10–20% față de cum erau atunci când am venit prima dată la cabinet.

Acum știu cum să le gestionez, nu mă mai afectează aproape deloc și, în plus, apar foarte rar.

Sunt optimist, mi-am reluat toate activitățile și sunt convins că, în curând, anxietatea va rămâne doar o amintire.

Mulțumesc echipei Gândește Sănătos și, în mod special, îi mulțumesc psihologului meu, Andreea Neacșu, pentru ajutorul real pe care mi l-a oferit, pentru răbdare, profesionalism și susținerea de care am avut nevoie în această perioadă. Sunt recunoscător pentru tot sprijinul primit și mă bucur că am avut alături un om care m-a ajutat să îmi recapăt încrederea și să îmi reiau viața."

"Bună ziua, Numele meu este Bogdan și m-am confruntat și eu cu stări de anxietate și atacuri de panică. Din fericire, am cam terminat cu ele și doresc să vin și eu în ajutorul altor persoane care se confruntă cu anxietatea, măcar printr-un mesaj de încurajare. Scriu acest mesaj pentru ...

Gabone 77, 35 de ani, Brasov

"Aș vrea să scriu aceste rânduri cu dorința ca acei care suferă de o tulburare anxioasă să se convingă că există rezolvare pentru problema lor. Deși știu că este foarte greu pentru voi să aveți astfel de trăiri, o să vă povestesc din experiența mea și probabil veți putea observa că am avut stări și simptome comune cu cele pe care le aveți și voi. Pe mine m-a liniștit, la un moment dat, să știu că mai sunt persoane care suferă, la fel ca mine, de astfel de stări și că problemele lor s-au rezolvat, pentru că atunci mă agățam și eu de o fărâmă de speranță.

Totul a început în luna octombrie 2013, adică acum 8 luni (oauuu, 8 luni... nu îmi vine să cred cât timp a trecut), după o vară încărcată și obositoare. Într-o după-amiază liniștită de vineri, la serviciu, merg până la departamentul contabil și colega îmi spune: „Parcă ești un pic umflată pe partea stângă a feței.” De aici a început calvarul.

Am mers în birou și primul lucru care mi-a venit în minte a fost că o să fac un atac cerebral. Auzisem recent, la coafor, povestea unei tinere care făcuse un atac cerebral la locul de muncă, iar în căpșorul meu au început să se lege evenimentele. Aveam impresia că mă înțeapă capul în diverse locuri. Din cauza gândurilor iraționale, în scurt timp – aproximativ 10-15 minute – am făcut și primul atac de panică și am ajuns la Urgențe.

Bineînțeles, niciun diagnostic. Totul era în regulă. Medicii nu mi-au spus că ar fi fost posibil să fi avut un atac de panică, iar eu nici măcar nu am luat în calcul această posibilitate, pentru că habar nu aveam ce înseamnă un atac de panică. Mi-au dat o pastiluță, fără să-mi spună ce este, deși întrebasem, iar în scurt timp m-am liniștit.

A urmat apoi un șir lung de evenimente: alte atacuri de panică, vizite la Urgențe, analize de tot felul, controale la diverse specializări medicale și multe alte investigații. Niciun rezultat. Eram perfect sănătoasă.

Mă simțeam rău aproape tot timpul, indiferent de circumstanțe: acasă, la serviciu, la film, la plimbare în parc, la vreo petrecere, oriunde. Nu conta compania sau locul în care mă aflam.

Aveam amețeli, senzații de derealizare, senzația că voi leșina, nod în gât, palpitații, furnicături și înțepături în mâini și picioare, dureri în piept, dureri ale coloanei cervicale, transpirații, țiuit în urechi, senzația de urechi înfundate, incoerență în vorbire și nu mai puteam gândi limpede, nu reușeam să-mi adun gândurile.

Mă gândeam aproape tot timpul că voi muri, că sigur am o boală gravă pe care medicii nu reușesc să o descopere. Chiar dacă făcusem numeroase investigații, îmi spuneam: „Nu cercetează unde trebuie. Sigur este ceva la care nu se gândesc. O să mor și abia după autopsie vor descoperi, de fapt, boala de care sufeream.”

Începuse să mă obsedeze gândul că voi face un infarct sau un atac cerebral.

Am avut multe atacuri de panică, deși încă nu știam ce sunt. Nu mai eram veselă și eram preocupată permanent de toate senzațiile din corpul meu.

Nici acum nu știu cum am reușit să funcționez la serviciu, pentru că îmi era teamă până și să merg singură la baie. Mă gândeam că voi leșina acolo, că nu mă va găsi nimeni și că astfel aș putea muri.

Aveam permanent senzația de nod în gât și dezvoltaserăm o adevărată „pasiune” – destul de costisitoare, ce-i drept – pentru mersul la medic. Pe moment mă liniștea faptul că fiecare medic îmi spunea că sunt sănătoasă.

Să nu vă închipuiți că nu am luat medicamente. Ba da. M-am îndopat cu calciu, vitamine, magneziu și tot felul de suplimente, pentru că, vezi Doamne, eram slăbită și din cauza asta mă simțeam așa.

La un moment dat cred că îmi doream să mi se descopere o boală. Măcar să știu un diagnostic.

Acum spun: „Bine că nu s-a întâmplat așa!”

Vorba psihologului meu, Simona Chiriluță, care, la o ședință, m-a întrebat:

– „Ce preferi: să ai cancer sau o tulburare anxioasă?”

Am ezitat câteva momente. Atunci, pe moment, m-am gândit că este mai bine să am cancer, pentru că nu mai aveam nicio speranță că îmi voi reveni.

Mă culcam și mă trezeam cu aceleași gânduri, senzații și simptome. Mai mult, aveam impresia că în fiecare zi era și mai rău.

După o vreme au început și insomniile. Atunci să vezi distracție!

Dormeam foarte puțin, uneori deloc, alteori mă trezeam foarte des. Am încercat și diverse medicamente sau ceaiuri pentru somn, însă nu aveau niciun efect.

Începusem să cred că pierd controlul asupra vieții mele și, mai mult decât atât, că voi înnebuni.

Și asta până într-o zi, când o foarte bună prietenă mi-a povestit despre experiența ei cu „prințesa” anxietate.

Am fost foarte surprinsă când am descoperit că și ea avea exact aceleași senzații, simptome și trăiri ca mine.

Niciuna dintre noi nu ne-am gândit vreodată că „boala” noastră era, de fapt, o tulburare anxioasă care se poate trata cu ajutor de specialitate.

După două experiențe nereușite cu alți psihologi, prietena mea a început să urmeze programul de pe www.gandestesanatos.ro.

Am încercat și eu. M-am înscris, am parcurs cele trei ședințe gratuite, iar apoi am continuat terapia.

Mi s-a părut o idee foarte bună existența acestor ședințe gratuite, pentru că la început te ajută să înțelegi ce ți se întâmplă și îți oferă încrederea necesară pentru a cere ajutor de specialitate.

Știu că multe persoane au rețineri să meargă la psiholog, probabil din lipsa încrederii că problema lor poate fi rezolvată sau pentru că li se pare că totul există doar în mintea și în gândurile lor.

Dacă și voi aveți astfel de trăiri sau vă confruntați cu alte tulburări, vă încurajez să apelați la ajutorul unui psihoterapeut.

Veți vedea că există soluții.

Nu disperați și nu renunțați dacă, pe parcursul terapiei, observați că apar recăderi, adică revin unele senzații sau simptome. Acestea sunt perfect normale și, cu multă muncă, răbdare și perseverență, vor dispărea.

Nu pot spune că anxietatea mea este complet vindecată în acest moment.

Ceea ce pot spune este că mă simt mult mai bine, că nu mai am atacuri de panică, că nu mai cred că sufăr de o boală gravă, că aproape toate senzațiile care mă speriau au dispărut și că am învățat să lupt cu această tulburare.

Mai mult decât atât, m-am convins că anxietatea poate fi vindecată chiar și fără medicație.

Vreau, pe această cale, să îi mulțumesc Simonei Chiriluță, psihoterapeutul meu, pentru răbdarea pe care a avut-o cu mine, pentru că m-a ascultat, pentru că pune atât de mult suflet în ceea ce face și își practică meseria cu multă dăruire.

Îi mulțumesc și pentru că, uneori, a făcut haz de gândurile mele catastrofice. Tocmai asta m-a ajutat să le privesc diferit, să le decatastrofez și să găsesc puterea de a merge mai departe.

Îi mulțumesc și pentru că, atunci când am simțit că nu mai pot, m-a readus cu picioarele pe pământ și m-a ajutat să mă așez din nou, confortabil, în fotoliul vieții mele.

Știu că am scris mult... dar astăzi am avut inspirație.

Vă doresc mult succes și vouă și nu uitați:

„Panica vine de la niște gânduri.”

Există atât de multe lucruri frumoase în viață care merită trăite și prețuite, încât nu are rost să ne lăsăm conduși de niște senzații care pot fi perfect normale în anumite circumstanțe.

Important este să nu le amplificăm și să nu le transformăm în catastrofe.

Învinge anxietatea și preia tu controlul asupra vieții tale!"

"Aș vrea să scriu aceste rânduri cu dorința ca acei care suferă de o tulburare anxioasă să se convingă că există rezolvare pentru problema lor. Deși știu că este foarte greu pentru voi să aveți astfel de trăiri, o să vă povestesc din experiența mea și probabil veți putea observa ...

Marilena, 37 de ani, Timisoara

„Bună tuturor.

Mă bucur că ai ales acest fel de terapie. Am fost și eu sceptică la început. Este firesc să aștepți rezultate imediate, dar, din păcate, totul se face cu răbdare. Ca și tine, și eu am urmat înainte 4 terapii față în față cu psihologi, însă fără rezultate remarcabile, iar ideea de a face terapie online am auzit-o de curând de la o cunoștință și mi-am zis să încerc.

Diferența o face faptul că, în acest caz, primești materiale care te ajută să te regăsești în multe situații și să găsești cauza acestor manifestări deloc agreabile și ușor de acceptat. Apoi, tot din materialele primite afli ce ai putea face ca să-ți redobândești echilibrul, iar platforma cu ședințele și psihologul care te ajută, în cazul meu Roxana Petruș, te îndrumă, explicându-ți ce ai de făcut pentru a-ți reveni treptat. Mi s-a explicat de ce durează atât de mult sau mai puțin, în funcție de caz, ca stările să scadă în intensitate și cum să acceptăm și să disputăm gândurile declanșatoare, responsabile de stările anxioase.

Pot cere explicații atunci când nu știu ce cale să aleg, ajutor în exercițiile ABC și cum să-ți fabrici pastiluțele corect. Este nevoie de multe exerciții, perseverență și expuneri, care sunt o piatră de încercare pentru noi, dar și atât de edificatoare. Pot spune că, după o lună de ședințe, mi-am doborât multe frici, absurde multe dintre ele, și reușesc să mă bucur de reușitele mele pe zi ce trece.

În terapiile pe care le-am făcut în cabinet, după 15 minute uitam ce mi se spunea. Nu am primit materiale și nici nu era disponibil terapeutul la orice oră pentru a mă îndruma.

„Amintiţi-vă întotdeauna că sunteţi muritori; că oamenii au anumite limite; că ei nu îşi înving în întregime fricile şi anxietăţile nejustificate; şi că viaţa este o luptă continuă împotriva îngrijorărilor iraţionale. Dar, dacă purtaţi această bătălie, cu inteligenţă şi perseverenţă, puteţi să vă simţiţi aproape întotdeauna liberi de aproape orice îngrijorare inutilă. Ce altceva v-aţi mai putea dori?“ (citat din materialele primite).

Tu alegi cât de repede vrei să ajungi la normalitate printr-o conștientizare și încredere în acești oameni și în ceea ce ei îți oferă, iar cel mai important lucru este că tu ești propriul tău terapeut, la urma urmei.

Alegerea ne aparține. „Nu are nimic groaznic ce ni se poate întâmpla, așa cum nu s-a întâmplat nici în trecut, iar puterea gândurilor stă în atenția pe care le-o acordăm”, mi-a spus Roxana P., iar aceste simple cuvinte m-au luminat cât pentru un an întreg. Am încredere că în curând voi fi complet vindecată și vă îndemn să aveți și voi încredere, dragii mei.

Sănătate multă, gândiți sănătos! Mulțumesc, Roxana Petruș!

P.S. Mă tratez de anxietate generalizată, cu stări de amețeală, agitație, agorafobie, claustrofobie, atacuri de panică și alte fobii. Și am reușit, nu pe deplin, dar în maaaare parte sunt pe calea cea bună. Ce am reușit de când urmez această terapie? Cobor pârtii roșii și negre, în condițiile în care înainte de anxietate abia coboram pârtiile albastre, merg și 2 km pe jos singură, lucrez eficient la birou, merg chiar cu drag, încet-încet, și mă bucur de perioade tot mai lungi de normalitate.

DE CE? Pentru că pot!!!”

„Bună tuturor. Mă bucur că ai ales acest fel de terapie. Am fost și eu sceptică la început. Este firesc să aștepți rezultate imediate, dar, din păcate, totul se face cu răbdare. Ca și tine, și eu am urmat înainte 4 terapii față în față cu psihologi, însă fără rezultate ...

coppelia 512004, 41 de ani, Bucuresti

„Salut.

Am apelat la ajutorul dlui Dinu pentru agorafobie și atacuri de panică. Boala era veche, de 11 ani, de la decesul soțului meu. Am urmat mai multe ședințe de psihoterapie care mi-au fost de un mare folos. Domnul Dinu mi-a explicat mecanismele atacului de panică, lucru care m-a ajutat să înțeleg ce mi se întâmpla.

Acum, după câteva luni de ședințe, mă simt foarte bine. Nu credeam că mă mai pot vindeca de o afecțiune pe care o aveam de atât de mult timp. Sunt sănătoasă, totul este în regulă. Acum mai apelez la dânsul pentru alte probleme legate de fiica mea, pe care vreau să le lămuresc. Sunt sigură că și acestea se vor rezolva.

Pentru toți cei care au asemenea probleme, vă recomand terapia domnului Gabriel Dinu. Nu veți regreta. Cine dorește să mă contacteze pentru detalii o poate face cu încredere.”

„Salut. Am apelat la ajutorul dlui Dinu pentru agorafobie și atacuri de panică. Boala era veche, de 11 ani, de la decesul soțului meu. Am urmat mai multe ședințe de psihoterapie care mi-au fost de un mare folos. Domnul Dinu mi-a explicat mecanismele atacului de panică, lucru care m-a ajutat ...

Află ce spun clienții noștrii pe forum și pune o intrebare sau spune-ți parerea

Facebook

Bucură-te și tu de avantaje!

Înregistrează-te și ai 3 lecții gratuite!
Înregistrarea durează 1 minut.